Ultimul, în Piață, stinge lumina

Eu cred că, pe aceeași formulă, și abuzurile de astăzi ar fi putut fi puse la colțul istoriei/societății, cu ajutorul și insistența câtorva sute de oameni, plantați, zilnic, în fața Teatrului Național, în/pe/sub „Căruța cu paiațe”.

De ce să arunci cu milioanele de euro, când vechiul patent te-ar fi costat doar câteva sute de mii de lei, apă, paie și bătaie?! Fără sute de autobuze, fără hrană la pachet, fără plângeri, fără imputări, fără amenințări, fără dezertări, într-un cuvânt, fără abuzuri mici, de mână, defensive?!

Sigur, nu-i exclus ca, până mâine, la ora declanșării mitingului, să rămână în schemă tot vechii seniori, apreciind asta după felul în care a involuat aproximarea efectivelor așteptate să apară din teritoriu.

Inițial, s-a vorbit despre un milion de oameni, care să descindă la București, cu lanterne și telefoane cu lanternă, s-o apere pe Dăncilă de ea însăși și de noaptea limbii române; apoi s-a vorbit despre participarea a 700.000 de membri și simpatizanți PSD, care „vor aflui în Capitală, ca să suțină guvernul și realizările sale”.

S-a atras atenția onor conducerii social-democrate că, în principiu, mitingurile sunt de protest, și nu de susținere, genul acesta din urmă fiind „eradicat” după trecerea Ceaușeștilor în neființă.

Imediat după, Codrin Ștefănescu a estimat „forțele” de desant „undeva, pe la 600.000”. Dragnea a vorbit, și el, fără să se hazardeze, despre câteva sute de mii de participanți, pentru ca, în final, Viorica Dăncilă să coboare „pe la vreo 250.000 de oameni” (și asta, vineri, pe la prânz).

Vă imaginați că, dacă pierde Halep (Doamne ferește!!) și mai dă și vreo aversă, li se rupe filmul, cu toate milioanele aruncate în apa Sâmbetei.

Mă întreb, așa, din populism, câte drumuri, poduri și podețe, canalizări, reparații școli cu „WC în fundul curții” – sigur, nu în fundul Curții -, precum și „n” alte lucrări s-ar fi putut realiza prin satele și cătunele patriei, dacă primarii ar mai fi avut ceva sânge în „sistem”?!

Dar cum să-ți zvâcnească sângele pe la tâmple, împotriva conducerii partidului care ți-a triplat salariul, ți-a mărit pensia, ți-a făcut-o specială, și, pe tine – un gen de mega-asistat social?

Până la urmă, înțeleg și frustrările PSD, care, în toți anii democrației, n-a prea avut parte, el însuși, de un miting de protest adevărat, care să facă Europa, America, Orientul, ambasadele, și Cartea Recordurilor să vuiască și să învinețească de invidie.

Așa că, ce și-a zis? „Hai, fraților, să ne strângem în fața Guvernului, cu lanterne, cu telefoane, cu ochi de pisică, cu faruri stânga față, cu stopuri spate, cu lumânări parfumate și opaițe înmiresmate!”. „Păi, d-aia facem miting, șefu, ca să le arătăm că putem și noi să aprindem lumina?” a întrebat cineva din mulțime. „Nu d-aia șobolane, ci ca să le arătăm că doar noi o putem stinge!”, a venit, prompt, răspunsul.